Relatii mature, relatii fericite... (1)

In cele mai multe cazuri daca nu chiar in toate, problemele noastre, fie ca sunt personale sau profesionale, sunt probleme de relatie. In relatie iau nastere, in relatie se manifesta, in relatie se solutioneaza. Asa incat mi se pare util sa intelegem premisele maturizarii relationale.

Modul in care adultul relationeaza are o stransa legatura cu relatia primara, relatia cu mama sau cu o alta figura semnificativa care a indeplinit functia materna. Acesta este modelul pe care se structureaza achizitiile ulterioare, aceasta este ‘fundatia’ putem spune. Bineinteles ca pe parcursul vietii individul are ocazia sa restructureze eventuale tipare disfunctionale, sa completeze acele carente initiale in cadrul unor relatii semnificative, capabile sa-i mobilizeze resursele si sa-l motiveze la schimbare, la evolutie, la maturizare. Deci pe de o parte exista conditia ca relatia ulterioara sa ofere contextul necesar, propice evolutiei, iar pe de alta parte este nevoie ca individul sa constientizeze problema si sa fie capabil sa restructureze acele aspecte disfunctionale. Altminteri, in lipsa constientizarii si/sau a capacitatii de maturizare, cei mai multi oameni experimenteaza de-a lungul vietii acelasi tipar disfunctional de relatie intr-un mai lung sau mai scurt sir de repetitii.
O relatie ulterioara vindecatoare, care oferta contextul propice, incurajeaza constientizarea si mobilizeaza resursele individului, este relatia terapeutica.

Dar care sunt acele achizitii initiale care in conditiile unei dezvoltari normale, optime, il formeaza pe individ apt sa se maturizeze relational, adica sa initieze si sa intretina relatii bune, constructive, optime?

Erik Erikson descrie dezvoltarea personalitatii intr-un context cultural – istoric si enumera opt stadii de evolutie a personalitatii in contextul interactiunii cu mediul. Ca si Freud el leaga fiecare stadiu de un conflict specific, de a carui rezolvare depinde intrarea intr-o maniera pozitiva sau negativa in stadiul urmator. Daca conflictul este rezolvat pozitiv, la sfarsitul fiecarui stadiu individul dobandeste o noua capacitate adaptativa.

Stadiile descrise de Erikson sunt urmatoarele:

1. Stadiul infantil (0 – 1 an). Conflictul de baza este incredere – neincredere, si se dezvolta in relatia cu mama. Daca schimburile mama-copil sunt adecvate nevoilor copilului, acesta dobandeste capacitatea de a avea incredere in ceilalti.
2. Stadiul 1 – 3 ani. Conflictul de baza este autonomie – dependenta si se dezvolta in contextul explorarii mediului de catre copil. Incurajat si sustinut eficient de catre parinti, copilul va dobandi capacitatea de a fi autonom.
3. Stadiul 3 – 6 ani. Conflictul de baza este initiativa – vinovatie, rusine. Odata ce copilul dobandeste capacitatea de a fi autonom, el va actiona, va avea initiativa si va lua decizii. Daca este lasat sa experimenteze liber activitati care il atrag, isi va dezvolta capacitatea de a avea initiativa.
4. Stadiul 6 – 12 ani. Conflictul de baza este harnicie – inferioritate. Este importanta reusita sau nereusita in activitatile scolare si sociale in dezvoltarea capacitatii de a fi competent sau dezvoltarea sentimentului de inferioritate, incompetenta.
5. Stadiul 12 – 18 ani. Conflictul de baza este identitate – confuzia identitatii. La sfarsitul acestui stadiu persoana fie va avea o identitate clara (imagine de sine clara, realista, pozitiva, scopuri de viata pozitive) fie va fi confuza in privinta a ceea ce este si ceea ce poate.
6. Stadiul 18 – 35 ani. Conflictul de baza este intimitate – izolare. In aceasta perioada sarcina persoanei este de a dezvolta relatii de intimitate cu o alta persoana, adica sa-si dezvolte capacitatea de intimitate.

Pentru a realiza acest lucru persoana trebuie sa fi rezolvat pozitiv conflictele stadiilor anterioare, adica: sa aiba incredere in ceilalti, sa fie autonoma, sa aiba initiativa, sa aiba capacitatea de a fi competenta, sa aiba o identitate clara, sa aiba scopuri de viata pozitive.

Izolarea este traita ca urmare a esecului de a realiza relatii, in special cu sexul opus. Persoana care nu si-a dezvoltat suficient capacitatea de intimitate va tinde fie spre izolare fie spre relatii fuzionale.

7. Stadiul 35 – 60 ani. Conflictul este capacitatea de a genera – stagnare.
8. Stadiul peste 60 ani. Conflictul este integritate – disperare.

Dupa cum observam, pentru o buna capacitate de relationare sunt necesare o serie de achizitii pe parcursul formarii si dezvoltarii personalitatii iar in relatiile de cuplu o importanta esentiala o are capacitatea de intimitate, care si ea este conditionata de achizitiile anterioare.

Dar despre ea vom vorbi intr-un articol urmator…