28 februarie 2012

Relatii mature, relatii fericite...(2)


In prima parte a articolului am vorbit despre achizitiile de baza pe care individul normal le face in conditii optime de formare si dezvoltare a personalitatii. Parcurgerea cu succes a tuturor etapelor dezvoltarii individuale asigura deci elementele de baza care vor permite o maturizare psihica optima si o adecvare relationala.

Relatia este insa un sistem, adica mai mult decat suma indivizilor iar sistemul odata format nu se autosustine ci trebuie sustinut continuu prin implicarea si efortul celor doi parteneri. Pentru ca relatia sa existe, sa evolueze si sa se mentina, ingredientul esential este comunicarea. 

Masura in care relatia implineste nevoile celor doi parteneri, depinde pe de o parte de capacitatea si disponibilitatea fiecaruia de a se angaja in relatie precum si de natura, cantitatea, calitatea si profunzilea comunicarii dintre ei. Vorbind despre aceste ingrediente ale unei relatii mature, ne referim de fapt la capacitatea de intimitate a fiecaruia si implicit la autenticitatea si calitatea relatiei. Asa cum doua monologuri puse impreuna nu inseamna un dialog, tot asa doua persoane care stau impreuna nu inseamna o relatie.

De multe ori persoane care isi doresc o relatie fac efortul de a-l "cuceri" pe celalalt, iar la putina vreme dupa ce cuplul s-a format se asteapta ca relatia sa le implineasca nevoi fiziologice, de securitate, afectiune, suport, valorizare, uitand ca si celalalt are aceleasi nevoi si aceleasi asteptari, si ca relatia nu exista independent de implicarea fiecaruia dintre ei. Sistemul trebuie sustinut si alimentat din doua parti in egala masura pentru ca la radul lui sa poata alimenta si sustine cele doua parti. Ramanem cu formula “…si au treit fericiti pana la adanci batraneti” undeva intr-un coltisor ascuns al mintii, fara sa constientizam ca este doar o sinteza optimista si simplista a ceea ce inseamna de fapt disponibilitate, asumare, prezenta, implicare, daruire, consecventa, intelegere, flexibilitate, etc., manifestate continuu de catre doua persoane care isi doresc sa evolueze impreuna intr-un context relational autentic si regenerator.

Sa vorbim putin despre comunicare.
Gary Smalley descrie cinci niveluri ale comunicarii intime, insa dupa cum vom vedea nu se poate vorbi despre intimitate si comunicare autentica decat de la nivelul trei.

Primul nivel al comunicarii este vorbirea in clisee. Este o comunicare superficiala, comoda, care nu ii implica si nu ii apropie pe cei doi, mentinand totusi o aparenta de bine si comunicare.
Al doilea nivel al comunicarii este impartasirea faptelor. Multe cupluri raman la acest nivel pentru ca este, ca si cel precedent, comod si neimplicat. Discutand despre fapte concrete se evita sentimentele, emotiile, deci si potentialele conflicte.
Al treilea nivel al comunicarii si de fapt primul din punct de vedere al intimitatii, este impartasirea opiniilor. Odata cu exprimarea opiniilor personale gradul de apropiere al celor doi creste, insa creste de asemenea si riscul aparitiei conflictelor.
Al patrulea nivel al comunicarii este impartasirea sentimentelor. Se ajunge aici in momentul in care cei doi parteneri se simt suficient de in siguranta astfel incat sa-si dezvaluie aspecte intime. La acest nivel sunt implinite nevoi relationale profunde.
Al cincilea nivel al comunicarii este impartasirea nevoilor. Acesta reprezinta nivelul cel mai profund al cominicarii intime.
Gary Smalley este de parere ca impartasirea sentimentelor si nevoilor se face prin “poarta conflictului”, conflictul fiind modalitatea de-a accede la intimitate. Cei care ocolesc conflictele cu orice pret, isi refuza de fapt sansa de a atinge nivele profunde de intimitate, caci o intimitate reala presupune dezvaluirea diferentelor si uneori acceptarea diferentelor poate insemna depasirea cu succes a unei crize sau a unei neintelegeri.
O importanta majora in dezvoltarea intimitatii o are comunicarea senzoriala. “Cuplul inceteaza sa mai existe ca unitate dinamica atunci cand cei doi nu se mai pot atinge spontan” (Iolanda si Nicolar Mitrofan). Pentru o buna comunicare senzoriala este necesar ca cei doi sa-si cunoasca si sa-si accepte corpul, sa se valorizeze si sa se respecte personal si reciproc.

Subiectul relatiilor este unul vast, extrem de complex si ideal ar fi sa fie de interes pentru oricare dintre noi. Am abordat aici doar cateva aspecte care mi se par interesante si voi continua si cu alte articole pe aceasta tema.
Oricum, este un subiect de abordat in orice demers de dezvoltare personala asa incat va invit sa explorati…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu