M-am mutat in "casa noua" :)

Te poftesc pe noul meu blog!

http://psihoterapiedezvoltarepersonala.wordpress.com/

Psiho - Silueta...sau forma ideala raportata la propria persoana

Grup de psihoterapie / dezvoltare personala

pentru persoane cu

tulburari de alimentatie: supraponderale sau subponderale; 

cu dependente alimentare; 

dependente de diete.

Esti permanent preocupat(a) de corpul tau avand trairi negative in legatura cu acest aspect sau dimpotriva realizezi ca te comporti ca si cand nu ai avea un corp al tau?

Exista persoane care nu se mai vad, care efectiv s-au ‘separat’ de corpul lor pentru a nu trai angoasa legata de imaginea de sine, exista persoane care au dezvoltat o adevarata obsesie legata de corpul lor, exista persoane care incearca tot ce citesc-aud-vad si traiesc intr-o stare de permanenta nemultumire, frustrare, dezamagire, exista necunoastere, neacceptare si chiar respingere in relatia cu propriul corp.

Daca relatia cu corpul tau constituie o preocupare pentru tine, iti creaza emotii negative sau chiar iti afecteaza in mod dramatic viata, ai acum ocazia sa inveti cum, sa exersezi si sa incepi sa traiesti o viata noua, sa faci ceva diferit si constructiv!

Inscrie-te in grup si astfel, intr-un cadru diferit si securizant, impreuna cu persoane care te inteleg si te sustin, incepe altfel, experimenteaza altceva! Ne vom imagina ca suntem niste papusi rusesti si vom cauta sa vedem ce se ascunde dincolo de aparenta, vom cauta acea esenta pretioasa din fiecare...

Invata despre tine, invata sa te cunosti, sa te accepti, sa-ti oferi atentia si dragostea de care ai nevoie, invata sa te privesti diferit, sa ai o relatie buna cu tine!

Este posibil daca iti doresti asta si esti dispus(a) sa te implici in acest proces si sa faci ceea ce tine de tine!

Inscrie-te in grup! …chiar acum!

Amanarea, teama, motivele…nu sunt solutii iar timpul poate rezolva lucrurile insa nu neaparat asa cum iti doresti…

Asuma-ti responsabilitatea si implica-te pentru ca ceea ce-ti doresti sa se intample, sa devina realitate!

Intalnirile vor avea loc o data pe saptamana, intre orele 17.30 - 20.30.

Cost sedinta: 60 ron.

Adresa: Emanoil Porumbaru nr.23, et.2. (zona Aviatorilor)

angela.frunzoi@gmail.com

Tel. 0744 639 457

Mecanismele de aparare - intre adaptare si patologie (1)

M-am gandit sa scriu cate ceva despre un subiect de interes in orice proces de autocunoastere si dezvoltare personala: mecanismele de aparare. Probabil ca nu va este strain termenul insa nu stiu cat de bine inteles este. Oricum am constatat ca obisnuita de a reflecta asupra propriei persoane si de a cauta sa constientizam cat mai mult din ceea ce suntem si facem cere determinare, staruinta si antrenament. Primul pas este acela de a deveni constienti de ceea nu suntem constienti in mod obisnuit.

Mecanismele de aparare sunt procese, strategii psihice inconstiente, prin care incercam sa disimulam (camuflam), sa reducem sau sa evitam conflictul (intrapsihic), frustrarea, anxietatea, stresul. Apararea are intotdeauna la baza un conflict intre pulsiuni (instincte) si legile morale sau sociale, adica ceea ce in mod constient consideram acceptabil, si are ca scop mentinerea echilibrului psihic si evitarea neplacerii (a afectelor negative).

Wallerstein mentioneaza urmatoarele caracteristici ale mecanismelor de aparare:

• Subiectul nu este constient de comportamentul prin care se manifesta apararea (de ex. un gand)
• Subiectul nu este constient ca respectivul comportament al sau are o functie, o orientare defensiva
• Subiectul nu este constient de pulsiunea sau afectul care a declansat respectiva aparare

Unele aparari pot fi adaptative prin faptul ca nu vizeaza blocarea sentimentului ci mai degraba canalizarea lui deci reducerea durerii, sunt orientate mai degraba catre un termen lung (ca de ex. anticiparea) si sunt foarte specifice.

Reprimarea sistematica a sentimentelor este la fel de periculoasa precum defectiunea supapei de evacuare a vaporilor la oala sub presiune aflata pe foc. Apararile devin patologice cand se caracterizeaza prin rigiditate, intensitate ridicata si suprageneralizare afectand astfel functionalitatea mentala, lipsind-o de suplete, armonie si capacitate de adaptare.

Atunci cand o aparare esueaza, ultima masura la care recurge inconstientul pentru conservarea “starii de bine” si evitarea angoasei este simptomul.

Primul mecanism de aparare despre care voi vorbi este refularea. Freud spune ca refularea este omniprezenta, ea fiind insasi originea constituirii inconstientului.

Refularea este respingerea in inconstient a unor reprezentari conflictuale care se mentin active ramanand totusi inaccesibile constientizarii. In caz de esec sau insuficienta a refularii, se produce intoarcerea elementului refulat, cu consecinte inofensive sau patologice. Refularea ii permite subiectului sa evite o constientizare dureroasa. Exemple de refulare inofensive sunt lapsusurile, erorile de memorie, uitarea numelor. Doar in cazurile inofensive subiectul poate recunoaste elementul refulat. Refularea este o “uitare” selectiva deoarece priveste amintiri biografice si nu achizitionarea de cunostinte. Ana Freud insista asupra faptului ca refularea este un mecanism normal, esential in dezvoltarea normala si ca diferenta dintre normalitate si patologie este o chestiune de cantitate.

Freud constata ca pulsiunile noastre nu sunt toate educabile si ca, lasate libere sa se exprime, ne-ar duce la distrugere. Gratie refularii, pulsiunile periculoase nu ne sunt cunoscute, ele fiind deci private de orice influenta. Tot Freud explica refularea prin metafore precum: “un duh rau, personaj de basm, a carui putere malefica nu dispare decat daca i se descopera numele secret” sau “niste diguri ridicate impotriva furiei apelor”. Dupa cum spuneam anterior, nu refularea are potential patogen ci intoarcerea elementului refulat ca urmare a esecului refularii, iar acest fenomen se produce pe fondul unei vulnerabilitati si da nastere unor simptome fizice sau psihice.

(despre alte mecanisme de aparare intr-un articol viitor)

Despre autodevenire si fericire

Am vizionat un film documentar despre Buddha. Marturisesc ca nu eram foarte bine informata asupra preceptelor budiste, insa am ramas surprinsa sa constat ca evidentiau lucruri descoperite in propria-mi dezvoltare personala.

Am crezut intotdeauna ca exista o esenta comuna a tuturor cailor de devenire a fiintei umane insa urmarind acest documentar lucrurile au devenit si mai clare. Probabil ca indiferent de calea pe care alegem sa o urmam, pentru un motiv sau altul, esenta este aceea ca pornim pe un drum al auto-cunoasterii si evolutiei noastre ca fiinte integrale si autentice.

Am putea spune ca societatea actuala este marcata de materialism iar omul contemporan de rationalism. Urmarea acestei orientari este dorinta si nevoia de control. In virtutea acestei nevoi, omul a inceput sa fuga de umanitatea lui, de acea parte din el care-l expune la suferinta…pe care simte ca nu o poate controla suficient si de care se teme. Privind reclame pline de culoare si promisiuni, primind indemnuri “motivante” spre performanta…a inceput sa-si cultive un soi de omnipotenta iluzorie si sa se creada actionar incontestabil la fericire. 

Dar oare ce poate insemna aceasta fericire cand omul si-a anesteziat organele de simt necesare pentru a-si recunoaste si trai sentimentele?...

Capcana “gandirii pozitive” practicata fara constientizare, este ca poti ajunge sa ignori sau sa ingropi acele aspecte care nu te fac sa te simti bine, fara insa a le rezolva. A nu dori sa vezi o problema nu o face sa dispara. Daca nu iti permiti sa-ti traiesti tristetea, nu-ti poti trai nici fericirea, daca nu iti accepti furia sau frustrarea, nu poti avea parte nici de bucuria autentica…ele nu sunt decat fatetele aceleiasi medalii, nu poti pastra medalia daca arunci reversul.  In felul acesta ajungi sa-ti gandesti sentimentele fara a mai fi in stare sa le traiesti, fara a mai putea sa le recunosti in interiorul tau si capeti o aparenta liniste interioara din convingerea ca “detii controlul”. Aceasta “poveste” ma face sa ma gandesc la Matrix…

Trebuie sa trecem printr-o criza majora, suficienta pentru a ne “paraliza” mintea si a o face sa realizeze ca mai exista ceva dincolo de ea, dincolo de “control”, ceva ce o poate intregi …sensibilitatea, sentimentele, umanul, ceva fragil si pretios pentru care ea trebuie sa fie martor si nu judecator. Si doar aceasta constientizare si acceptare ne poate aduce fata in fata cu noi insine, pregatiti sa devenim ceea ce eram deja dar nu stiam, fiinte integrale si autentice.

Poate ca este exprimat putin metaforic insa cam despre asta este vorba intr-un proces de dezvoltare personala. Invatam sa ne descoperim, sa ne dam voie sa “fim” si sa traim autentic, invatam sa ne bucuram de propria persoana si de propria viata.

Gandirea si starea de bine

Experimentam realitatea prin intermediul simturilor si o codificam, o “cartografiem”, cu ajutorul limbajului. Un prim aspect important este ca simturile noastre au capacitatea de a percepe si inregistra doar o parte dintr-o multitudine de stimuli, deci percepem doar o parte a realitatii, aceea accesibila simturilor noastre. 

Acea parte a realitatii filtrata de simturile noastre, este apoi codificata cu ajutorul limbajului, pentru ca noi sa obtinem o reprezentare a realitatii care ne ajuta sa ne adaptam, sa interactionam optim cu mediul.

La randul lui, limbajul sterge si el o parte din experienta noastra date fiind limitele specifice, si de asemenea deformeaza experienta noastra senzoriala prin faptul ca minimizeaza anumite aspecte si le semnifica pe altele.

Gandim cu ajutorul limbajului dar gandim si in imagini, gusturi, senzatii sau mirosuri. Limbajul este un sistem reprezentational secundar cu ajutorul caruia putem nu doar reprezenta ci si crea. Si asa cum gandirea influenteaza limbajul sau il deformeaza, asa si limbajul influenteaza gandirea formand-o sau deformand-o.

Daca vorbim despre un elefant roz mintea noastra il vede deja, desi simturile noastre nu au inregistrat niciodata o astfel de experienta. Insa mintea noastra este capabila sa creeze, sa compuna o falsa reprezentare pe baza unor reprezentari separate ale elementelor (elemente care exita in realitate dar nu au nici o legatura intre ele): stim cum arata un elefant si stim cum arata culoarea roz. Desi stim ca in realitate asemenea creatura nu exista, imaginea elefantului roz este la fel de clara si de reala pentru mintea noastra ca si in cazul in care am privi o fotografie sau chiar elefantul roz real.

Ce ne spune asta despre mintea noastra?

Ar trebui sa ne convinga cel putin de faptul ca “harta”, reprezentarea realitatii in mintea noastra, si “teritoriul”, realitatea insasi, sunt doua lucruri clar diferite.

Dar oare “gandirea constructiva” se refera la faptul ca putem construi in minte un elefant roz? Ati ghicit...NU la asta se refera. Daca lumea va este populata de elefanti roz, va astept cu drag la cabinet!

Pentru a putea vorbi despre gandirea constructiva, un preambul contructiv este sa devenim constienti de felul in care functioneaza mintea noastra si de importanta limbajului. Reprezentarea si semnificarea realitatii este una personala chiar daca unele elemente ne sunt comune: avem aceleasi simturi sau vorbim aceeasi limba. Pentru tine poate sunt mai pregnante detaliile vizuale decat cele tactile sau olfactive, poate vocabularul meu este mai bogat sau mai specific unui domeniu si automat aceeasi experienta va fi filtrata, reprezentata si semnificata diferit de catre doua persoane care au o experienta comuna.

Cum ne ajuta gandirea sa obtinem si sa mentinem starea de bine?

....Fiind constructiva, adica argumentata, bazata pe informatii si dovezi; logica; specifica, clara; pragmatica;  realista; flexibila; optimista, pozitiva; creativa; centrata pe solutii si nu pe probleme; mobilizatoare; asumata...si probabil ca mai are si alte calitati pe care nu mi le-am amintit acum. Devenind constienti de cuvintele pe care ni le spunem sau le spunem altora, de tiparele noastre de gandire, ne putem re-crea viata, relatiile, lumea! Iar constienta se exerseaza. Trebuie doar sa-ti doresti starea de bine si sa te decizi cum te antrenezi pentru a o obtine!

O poveste zen

Doi calugari, unul tanar, celalalt batran, in vesminte de culoarea sofranului, cu capetele rase, sandale in picioarele goale, se intorceau la manastirea lor intr-o frumoasa seara de vara.
- Ziua noastra a fost lunga si obositoare, frate Ushi, a zis cel mai tanar, dar l-am onorat asa cum se cuvine pe Buddha si am dobandit, cersind, orez si monede de arama. Cu siguranta ca maestrul ne va felicita.
- Da..., a raspuns distrat calugarul cel varstnic.
Apoi a adaugat cu bunatate:
- Nu fii ingrijorat, frate Toshibu, maestrul iti va aprecia zelul.
Calugarii si-au continuat calatoria in tacere. Deodata, la cotitura unui drum, un rau le-a barat calea. Pe marginea drumului, o femeie tanara si seducatoare, purtand haine de pret, statea pe o piatra mare si parea ca asteapta sa-i vina cineva in ajutor. Nu se vedea nici barca si nici barcagiu.
Calugarul mai in varsta, cat se poate de simplu, a luat-o pe femeie in brate si a trecut-o raul, fara sa-si ude macar varful sandalelor. Femeia frumoasa i-a multumit cu un zambet si a plecat. Cei doi calugari si-au continuat drumul. A urmat o lunga tacere, apoi, brusc, neputand sa mai reziste, calugarul tanar a izbucnit:
- Frate Ushi! Oare canonul nu ne interzice cu strictete orice contact si orice relatie cu femeile?
Calugarul batran si-a continuat drumul fara sa raspunda.
- Frate Ushi! a zis calugarul tanar, care incepuse sa se infierbante. Cum ai putut sa iei in brate o femeie frumoasa si parfumata si s-o treci raul?
- Frate Toshibu, a spus calugarul batran, oare inca mai simti "greutatea" acelei femei? Totusi, a trecut mult timp de cand am lasat-o in urma noastra!
(H.Brunel)

Relatii mature, relatii fericite...(2)

In prima parte a articolului am vorbit despre achizitiile de baza pe care individul normal le face in conditii optime de formare si dezvoltare a personalitatii. Parcurgerea cu succes a tuturor etapelor dezvoltarii individuale asigura deci elementele de baza care vor permite o maturizare psihica optima si o adecvare relationala.

Relatia este insa un sistem, adica mai mult decat suma indivizilor iar sistemul odata format nu se autosustine ci trebuie sustinut continuu prin implicarea si efortul celor doi parteneri. Pentru ca relatia sa existe, sa evolueze si sa se mentina, ingredientul esential este comunicarea. 

Masura in care relatia implineste nevoile celor doi parteneri, depinde pe de o parte de capacitatea si disponibilitatea fiecaruia de a se angaja in relatie precum si de natura, cantitatea, calitatea si profunzilea comunicarii dintre ei. Vorbind despre aceste ingrediente ale unei relatii mature, ne referim de fapt la capacitatea de intimitate a fiecaruia si implicit la autenticitatea si calitatea relatiei. Asa cum doua monologuri puse impreuna nu inseamna un dialog, tot asa doua persoane care stau impreuna nu inseamna o relatie.

De multe ori persoane care isi doresc o relatie fac efortul de a-l "cuceri" pe celalalt, iar la putina vreme dupa ce cuplul s-a format se asteapta ca relatia sa le implineasca nevoi fiziologice, de securitate, afectiune, suport, valorizare, uitand ca si celalalt are aceleasi nevoi si aceleasi asteptari, si ca relatia nu exista independent de implicarea fiecaruia dintre ei. Sistemul trebuie sustinut si alimentat din doua parti in egala masura pentru ca la radul lui sa poata alimenta si sustine cele doua parti. Ramanem cu formula “…si au treit fericiti pana la adanci batraneti” undeva intr-un coltisor ascuns al mintii, fara sa constientizam ca este doar o sinteza optimista si simplista a ceea ce inseamna de fapt disponibilitate, asumare, prezenta, implicare, daruire, consecventa, intelegere, flexibilitate, etc., manifestate continuu de catre doua persoane care isi doresc sa evolueze impreuna intr-un context relational autentic si regenerator.

Sa vorbim putin despre comunicare.

Gary Smalley descrie cinci niveluri ale comunicarii intime, insa dupa cum vom vedea nu se poate vorbi despre intimitate si comunicare autentica decat de la nivelul trei.

Primul nivel al comunicarii este vorbirea in clisee. Este o comunicare superficiala, comoda, care nu ii implica si nu ii apropie pe cei doi, mentinand totusi o aparenta de bine si comunicare.

Al doilea nivel al comunicarii este impartasirea faptelor. Multe cupluri raman la acest nivel pentru ca este, ca si cel precedent, comod si neimplicat. Discutand despre fapte concrete se evita sentimentele, emotiile, deci si potentialele conflicte.

Al treilea nivel al comunicarii si de fapt primul din punct de vedere al intimitatii, este impartasirea opiniilor. Odata cu exprimarea opiniilor personale gradul de apropiere al celor doi creste, insa creste de asemenea si riscul aparitiei conflictelor.

Al patrulea nivel al comunicarii este impartasirea sentimentelor. Se ajunge aici in momentul in care cei doi parteneri se simt suficient de in siguranta astfel incat sa-si dezvaluie aspecte intime. La acest nivel sunt implinite nevoi relationale profunde.

Al cincilea nivel al comunicarii este impartasirea nevoilor. Acesta reprezinta nivelul cel mai profund al cominicarii intime.

Gary Smalley este de parere ca impartasirea sentimentelor si nevoilor se face prin “poarta conflictului”, conflictul fiind modalitatea de-a accede la intimitate. Cei care ocolesc conflictele cu orice pret, isi refuza de fapt sansa de a atinge nivele profunde de intimitate, caci o intimitate reala presupune dezvaluirea diferentelor si uneori acceptarea diferentelor poate insemna depasirea cu succes a unei crize sau a unei neintelegeri.

O importanta majora in dezvoltarea intimitatii o are comunicarea senzoriala. “Cuplul inceteaza sa mai existe ca unitate dinamica atunci cand cei doi nu se mai pot atinge spontan” (Iolanda si Nicolar Mitrofan). Pentru o buna comunicare senzoriala este necesar ca cei doi sa-si cunoasca si sa-si accepte corpul, sa se valorizeze si sa se respecte personal si reciproc.

Subiectul relatiilor este unul vast, extrem de complex si ideal ar fi sa fie de interes pentru oricare dintre noi. Am abordat aici doar cateva aspecte care mi se par interesante si voi continua si cu alte articole pe aceasta tema.

Oricum, este un subiect de abordat in orice demers de dezvoltare personala asa incat va invit sa explorati…

Contact

Frunzoi Angela - Cabinet Individual de Psihologie 
Tel. 0744 639 457
Email: angela.frunzoi@gmail.com

Servicii:

Psihoterapie - adulti / copii / cuplu / familie
Dezvoltare personala - sesiuni individuale / programe de grup
Coaching - life / business / individual / echipe

Relatii mature, relatii fericite... (1)

In cele mai multe cazuri daca nu chiar in toate, problemele noastre, fie ca sunt personale sau profesionale, sunt probleme de relatie. In relatie iau nastere, in relatie se manifesta, in relatie se solutioneaza. Asa incat mi se pare util sa intelegem premisele maturizarii relationale.

Modul in care adultul relationeaza are o stransa legatura cu relatia primara, relatia cu mama sau cu o alta figura semnificativa care a indeplinit functia materna. Acesta este modelul pe care se structureaza achizitiile ulterioare, aceasta este ‘fundatia’ putem spune. Bineinteles ca pe parcursul vietii individul are ocazia sa restructureze eventuale tipare disfunctionale, sa completeze acele carente initiale in cadrul unor relatii semnificative, capabile sa-i mobilizeze resursele si sa-l motiveze la schimbare, la evolutie, la maturizare. Deci pe de o parte exista conditia ca relatia ulterioara sa ofere contextul necesar, propice evolutiei, iar pe de alta parte este nevoie ca individul sa constientizeze problema si sa fie capabil sa restructureze acele aspecte disfunctionale. Altminteri, in lipsa constientizarii si/sau a capacitatii de maturizare, cei mai multi oameni experimenteaza de-a lungul vietii acelasi tipar disfunctional de relatie intr-un mai lung sau mai scurt sir de repetitii.
O relatie ulterioara vindecatoare, care oferta contextul propice, incurajeaza constientizarea si mobilizeaza resursele individului, este relatia terapeutica.

Dar care sunt acele achizitii initiale care in conditiile unei dezvoltari normale, optime, il formeaza pe individ apt sa se maturizeze relational, adica sa initieze si sa intretina relatii bune, constructive, optime?

Erik Erikson descrie dezvoltarea personalitatii intr-un context cultural – istoric si enumera opt stadii de evolutie a personalitatii in contextul interactiunii cu mediul. Ca si Freud el leaga fiecare stadiu de un conflict specific, de a carui rezolvare depinde intrarea intr-o maniera pozitiva sau negativa in stadiul urmator. Daca conflictul este rezolvat pozitiv, la sfarsitul fiecarui stadiu individul dobandeste o noua capacitate adaptativa.

Stadiile descrise de Erikson sunt urmatoarele:

1. Stadiul infantil (0 – 1 an). Conflictul de baza este incredere – neincredere, si se dezvolta in relatia cu mama. Daca schimburile mama-copil sunt adecvate nevoilor copilului, acesta dobandeste capacitatea de a avea incredere in ceilalti.
2. Stadiul 1 – 3 ani. Conflictul de baza este autonomie – dependenta si se dezvolta in contextul explorarii mediului de catre copil. Incurajat si sustinut eficient de catre parinti, copilul va dobandi capacitatea de a fi autonom.
3. Stadiul 3 – 6 ani. Conflictul de baza este initiativa – vinovatie, rusine. Odata ce copilul dobandeste capacitatea de a fi autonom, el va actiona, va avea initiativa si va lua decizii. Daca este lasat sa experimenteze liber activitati care il atrag, isi va dezvolta capacitatea de a avea initiativa.
4. Stadiul 6 – 12 ani. Conflictul de baza este harnicie – inferioritate. Este importanta reusita sau nereusita in activitatile scolare si sociale in dezvoltarea capacitatii de a fi competent sau dezvoltarea sentimentului de inferioritate, incompetenta.
5. Stadiul 12 – 18 ani. Conflictul de baza este identitate – confuzia identitatii. La sfarsitul acestui stadiu persoana fie va avea o identitate clara (imagine de sine clara, realista, pozitiva, scopuri de viata pozitive) fie va fi confuza in privinta a ceea ce este si ceea ce poate.
6. Stadiul 18 – 35 ani. Conflictul de baza este intimitate – izolare. In aceasta perioada sarcina persoanei este de a dezvolta relatii de intimitate cu o alta persoana, adica sa-si dezvolte capacitatea de intimitate.

Pentru a realiza acest lucru persoana trebuie sa fi rezolvat pozitiv conflictele stadiilor anterioare, adica: sa aiba incredere in ceilalti, sa fie autonoma, sa aiba initiativa, sa aiba capacitatea de a fi competenta, sa aiba o identitate clara, sa aiba scopuri de viata pozitive.

Izolarea este traita ca urmare a esecului de a realiza relatii, in special cu sexul opus. Persoana care nu si-a dezvoltat suficient capacitatea de intimitate va tinde fie spre izolare fie spre relatii fuzionale.

7. Stadiul 35 – 60 ani. Conflictul este capacitatea de a genera – stagnare.
8. Stadiul peste 60 ani. Conflictul este integritate – disperare.

Dupa cum observam, pentru o buna capacitate de relationare sunt necesare o serie de achizitii pe parcursul formarii si dezvoltarii personalitatii iar in relatiile de cuplu o importanta esentiala o are capacitatea de intimitate, care si ea este conditionata de achizitiile anterioare.

Dar despre ea vom vorbi intr-un articol urmator…

Cate ceva despre Psihoterapia Integrativa

La inceput a fost... Psihanaliza. Apoi s-au dezvoltat alte scoli, fiecare in intentia de a corecta, a aduce un plus, a oferi o varianta mai buna: Psihoterapia Cognitiv-Comportamentala si cea Rogersiana (centrata pe client). Insa scolile nu comunicau intre ele, punand fiecare accent pe propriile reguli. Odata cu dezvoltarea psihologiei generale si la confluenta criticilor externe si interne ale sistemelor existente, incepe sa se faca simtita o atitudine mai flexibila, creste interesul pentru pluralism, eclectism, cercetare si integrare. Asta se intampla pe la mijlocul sec.XX.

Putem spune ca termenul de "integrativ" se refera la doua aspecte semnificative.

Primul este abordarea sistemica a fiintei umane plecand de la conceptul corp-minte-spirit, o incercare de intelegere si abordare unitara a complexitatii fiintei umane in ansamblul functionalitatii sale. Tinem cont ca separarea dintre corp-minte-emotii-spirit este una pur teoretica iar echilibrul si armonia dintre ele conduc la o stare de bine si la performanta.

Al doilea aspect semnificativ este acela ca abordarea integrativa face apel la toate metodele psihoterapeutice, ingloband psihoterapia sistemica, psihoterapia cognitiv-comportamentala, psihoterapia de orientare analitica, hipnoterapia, tehnicile psihodramatice, terapia de grup, si altele. Specificul este dat de adaptabilitatea la problematica clientului si folosirea unui set variat de "unelte terapeutice" neingradit de constrangerile unei scoli clasice. Sa spunem ca din acest punct de vedere abordarea integrativa este putin oportunista...insa acest aspect este unul favorabil clientului. Flexibilitatea abordarii este bineinteles structurata intr-un demers terapeutic coerent, adaptat problematicii clientului si urmarind atingerea unor obiective specifice.

Abordarea integrativa este conceputa pe bazele terapiilor existente, intr-un cadru teoretic rezultat prin efortul sintetizator a numerosi psihoterapeuti si cercetatori, adepti ai unei perspective biopsiho-sociale in intelegerea problematicii umane.

ADN-ul Transformarii

Va propun seria ”AND-ul Transformarii”: 4 workshop-uri scurte, practice, eficiente!

Workshop 1: Cine sunt EU? – invata despre tine

Workshop 2: Cine esti TU? – intelege-l pe cel de langa tine

Workshop 3: Fata-n Fata: Autenticitate si Asertivitate – ramai tu insuti intr-o relatie sanatoasa

Workshop 4: Auto-Actualizare si Armonie – fii tot ceea ce poti deveni, in armonie cu mediul si cu oamenii

Inscrie-te la primul workshop al seriei! 

Reinnoieste-te odata cu Primavara!!!

"Nu trebuie sa incetam sa cautam si, in finalul tuturor cautarilor noastre...va trebui sa ne intoarcem de unde am inceput si sa cunoastem locul...pentru prima data." spune T.S.Eliot

Asa ca iti propun sa te intorci la Tine si sa faci cunostinta cu Tine, pentru prima data!

Fii curios in legatura cu tine, defineste-ti conturul!

Renunta la masti!

Te-ai gandit vreodata ca esti cel mai important personaj de pe scena vietii tale? Ce fel de personaj esti: comic, tragic, frumos, invizibil, superficial, profund, complex…ce fel? Hai sa descoperim impreuna!

Sa avem curajul sa privim dincolo de orice masca, sa ne cunoastem slabiciunile dar mai ales resursele!

Hai sa ne re-cream intr-un workshop interesant, interactiv, practic, eficient!

Rezerva-ti acum un loc, fii parte a reinnoirii din prima zi de Primavara!

Adresa: Emanoil Porumbaru nr.23

Cost: 80 ron /workshop

Inscrieri: angela.frunzoi@gmail.com
Coordonator: Angela Frunzoi – Psihoterapeut, Coach, Trainer

Cunoaste-te pe tine, compara-te cu tine, fii mai bun decat tine

     Un vrabioi voia sa fie ca un paun. Ce impresionat era de mersul mandru al maretei pasari, de capul inaltat, de roata grandioasa pe care o facea cu coada! "Si eu vreau sa fiu asa! spuse vrabioiul. A mea va fi cu siguranta admiratia tuturor celorlalti." Isi intindea in sus gatul, inspira adanc, astfel incat pieptul lui mic sa se largeasca, isi intindea penele din coada si incerca sa alerge la fel de elegant cum il vazuse pe mandru. Dar, dupa ce facu asta o vreme, gasi ca neobisnuita postura era cu adevarat un efort. Il durea gatul, il dureau picioarele si ce era mai rau era ca celelalte pasari, mierlele tantose, canarii cu toate gatelile lor si ratele natange, toti radeau de vrabioiul paun. Curand, fu prea mult pentru el.
     "Nu-mi mai place jocul acesta, se gandi in sine. M-am saturat sa fiu paun. Vreau sa ma port din nou ca o vrabie." Dar cand incerca sa alerge iarasi ca o vrabie, nu reusi. In loc sa fuga cum obisnuia, incepu dintr-odata sa topaie si nu mai putu face nimic altceva. Asa au invatat vrabiile sa topaie.(N.Peseschkian)

     Este paradoxal ca de cele mai multe ori cand le cerem celorlalti sa ne placa “asa cum suntem”, noi suntem de fapt cei care nu ne placem. Este trist insa ca nu constientizam asta si proiectam asupra celorlalti propriile noastre sentimente. Masura acestui adevar ar putea-o da gradul de vehementa cu care facem declaratia…
     Cum suntem noi de fapt si pe ce ne construim stima de sine?
Stima de sine poate fi reala, autentica, bazata pe constientizarea propriei valori, sau, poate fi ca un balon umflat de parerile celorlalti si foarte usor de “intepat” de un feedback negativ la adresa noastra. Ati fost atenti vreodata cum reactionati in momentul in care va vorbesc ceilalti? La unele remarci s-ar putea sa nu aveti nici o reactie. Alteori, la o remarca banala, va puteti infuria, intrista, etc., poate din cauza tonului sau a expresiei celuilalt…Bineinteles ca lucrurile sunt reciproc valabile.
     Ce ne defineste ca fiinte umane si ce ne defineste ca indivizi de sine statatori? Suntem constienti de aceste aspecte? Este clar ca avem multe lucruri in comun ca apartinatori ai aceleiasi specii. Dar, cu toate acestea, cand este nevoie sa fim identificati ca “persoane unice” avem un set unic de amprente, o amprenta dentara unica, s.a.m.d.
     Oare cati dintre noi ne gandim la amprenta noastra unica in aceasta lume? Cat de mult ne dorim sa aflam ce alte lucruri ne construiesc unicitatea si cat de mult o valorizam? Ne construim stima de sine pe asemanarea cu ceilalti sau pe unicitatea noastra?
     Si oare, fiind constienti si apreciindu-ne propria unicitate, ne mai putem dori sa-l schimbam pe cel de langa noi? Sau invatam sa-l apreciem pentru ceea ce este el, pentru unicitatea lui? A fi constienti de aceste aspecte nu implica a renunta la ideea de evolutie personala, de auto-actualizare, ci a o vedea poate intr-o alta lumina, a ne raporta la standarde diferite, fara a ne compara cu ceilalti. Cum credeti ca ar influenta asta relatiile cu cei din jur?
     Dezvoltarea personala, psihoterapia, coaching-ul, poate fi o usa in prezent prin care poti pasi diferit in viitor…Poti afla mai multe despre tine, poti deschide o usa, poti largi orizontul, iti poti schimba viata facand ceva acum…

...cateva cugetari la care sa cugetam

"Omul trebuie înţeles ca un element de evoluţiune. Să nu ne întrebăm: ce este cineva? Să ne întrebăm: ce devine? Creşte, stă sau dă înapoi? "(T.Maiorescu)

"Cine spune noi nu se gândeşte la el."
"Chipul duşmanului mă sperie, când realizez cât de mult seamănă cu al meu."(Stanislaw Jerzy Lec)

"Toate bolile trupului sunt produse de minţi folosite doar pe jumătate; căci mintea este cea care face trupul."
"Îmi place de croitorul meu. De fiecare dată când mă vede, îmi ia măsurile; alţii se aşteaptă ca vechile măsuri să-mi vină bine încă."(George Bernard Shaw)

"Cu cat voi fi mai rational, cu atat vei fi mai liber."
"O disputa indelungata inseamna ca ambele parti gresesc."
"Sunt adevaruri care nu sunt destinate tuturor oamenilor si nici tuturor timpurilor."
"Omul care are intotdeauna dreptate este dur, iar cel care este mereu intelept e' trist."
"Prejudecata este parere fara judecata."(Voltaire)

"Tao nu face nimic si totusi nu lasa nimic nefacut."
"Cele patru virtuti:
 Reverenta in fata vietii (respectul)
 Sinceritatea, onestitatea
 Amabilitatea, bunavointa
 Oferirea ajutorului, a oferi servicii celorlalti."(Lao Tzu)

"Nu trebuie sa incetam sa cautam si, in finalul tuturor cautarilor noastre...va trebui sa ne intoarcem de unde am inceput si sa cunoastem locul...pentru prima data."(T.S.Eliot)

"Chiar si dupa tot acest timp, Soarele nu ii spune niciodata Pamantului < imi esti dator> "(Hafiz)

"Adevarul profund este ca nu atragi ceea ce iti doresti ci atragi ceea ce esti."
"Nu are sens sa te ingrijorezi pentru lucrurile pe care nu le poti controla, pentru ca nu poti face nimic in privinta lor si de ce te-ai ingrijora pentru lucrurile pe care le controlezi? Activitatea de a fi ingrijorat te tine in loc, te imobilizeaza."
"Conflictul nu poate supravietui fara participare."
"Libertatea inseamna ca esti liber sa-ti traiesti viata asa cum alegi. Orice mai putin este o forma de sclavie."
"Daca-ti schimbi modul de a privi lucrurile, lucrurile pe care le privesti se schimba."
"Este imposibil sa fii furios si sa razi in acelasi timp."
"Oamenii iubitori traiesc intr-o lume iubitoare. Oamenii ostili traiesc intr-o lume ostila. Aceeasi lume."
"Componentele anxietatii, stresului, fricii si furiei nu exista independent de tine in lume. Pur si simplu ele nu exista in lumea fizica, chiar daca noi vorbim despre ele ca si cand ar exista."
"Cea mai inalta forma de ignoranta este sa respingi ceva despre care nu stii nimic."
"Cand judeci pe altcineva nu il definesti pe el, te definesti pe tine."
"Ce iese din tine cand esti stors, este ceea ce este in tine."
"Cand dansezi scopul tau nu este de a ajunge intr-un anume loc pe podea, este sa te bucuri de fiecare pas de-a lungul drumului."
"Esti obligat sa faci alegeri. Asta este cel mai mare paradox al vietii."
"Oriunde esti si la orice varsta, esti doar la un gand distanta de a-ti schimba viata."(W.Dyer)

Psihoterapie, dezvoltare personala sau coaching?

De ce ai opta pentru psihoterapie?

• Treci printr-o perioada dificila, solicitanta, careia simti ca nu-i mai faci fata, te simti debusolat(a), dezarmat(a), demoralizat(a)
• Traiesti stari de anxietate, panica, depresie, fobie
• Somatizezi (acuzi unele probleme de sanatate pentru care in urma investigatiilor s-a constatat ca nu exista cauze fiziologice)
• Te simti respins, neinteles, izolat
• Ai tulburari de alimentatie, de somn sau ai dezvoltat anumite dependente  
• Traversezi o criza existentiala legata de varsta, situatia profesionala, o relatie semnificativa, o pierdere, un eveniment traumatic
• Ai dificultati de adaptare sau relationare
• Pur si simplu nu ai cu cine sau nu poti vorbi despre tine, ceea ce simti, ceea ce te preocupa, ceea ce te afecteaza personal sau profesional
• Orice altceva te impiedica sa te simti bine cu tine

De ce dezvoltare personala?

• Pentru a te cunoaste mai bine
• Pentru a-ti imbunatati imaginea de sine si a-ti creste stima de sine
• Pentru a-i intelege mai bine pe ceilalti si a-ti imbunatati relatiile personale si profesionale
• Pentru a-ti exersa asertivitatea
• Pentru a invata sa fii intr-o relatie functionala, matura…fara a deveni invizibil sau neimportant
• Pentru a invata sa te accepti si sa te apreciezi cu nevoile, dorintele, asteptarile tale
• Pentru a-ti trai viata intr-un mod constructiv si nu distructiv
• Pentru a fi convins ca existenta ta are un sens, inseamna un plus si aduce ceva bun in lume
• Pentru a te bucura de viata

De ce ai alege coaching-ul?

• Pentru ca iti doresti sa fii mai bun
• Pentru ca iti doresti sa performezi
• Pentru ca intelegi ca medalia de aur nu se castiga in fata televizorului
• Pentru a-ti optimiza rezultatele prin: management personal, definirea si prioritizarea obiectivelor, managementul resurselor, managementul timpului, managementul conflictului
• Pentru ca iti doresti ceva si intelegi ca tu esti cel responsabil si capabil sa iti oferi ceea ce-ti doresti si pentru ca esti gata sa accepti aceasta provocare

Cine sunt eu?

Este o intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem in fiecare zi…

Asta pentru ca ne transformam, evoluam sau dimpotriva, cu fiecare gand, emotie, dorinta, hotarare, actiune. Nu putem spune vreodata ca suntem desavarsiti, ca ne-am atins potentialul maxim, ca mai buni sau mai rai de atat nu putem fi. Cand acest lucru va fi valabil atunci nu vom mai fi noi cei care vom putea formula asta…

Si asta ar trebui sa ne faca fericiti…plini de speranta si de elan!

Putem fi mai buni, mai educati, mai iubitori…putem schimba lumea atata timp cat ne putem schimba pe noi! Sa traim intr-o lume reala si nu intr-o lume a etichetelor, ca si cum acestea ne-ar defini. Traim o multime de momente in viata…bune, rele, urate, frumoase…noi suntem cei care le dam puterea de a ne defini prin alegerile pe care le facem, prin faptul ca le lipim anumite etichete si apoi ne purtam de parca am luat fiinta odata cu acea eticheta. Sa ne privim cu curaj si cu incredere, dincolo de etichete si sa ne straduim sa raspundem cat mai frumos si mai creativ la aceasta intrebare…in fiecare zi!

Si totusi…cine sunt Eu?

Sunt Angela… si practic profesia de Psihoterapeut si Coach din convingere si din pasiune.

Cred ca eu, tu, noi toti, putem trai intr-o lume mai buna si mai frumoasa doar fiind constienti si facand alegeri constiente!

Am pornit pe acest drum cautandu-ma pe mine…si te indemn sa ma urmezi!

Nu spun sa devii psihoterapeut, spun doar ca ar fi frumos daca ne-am cunoaste pe noi si am dori sa ne folosim cat mai mult din potentialul nostru…Si mai spun ca este posibil pentru oricine isi doreste acest lucru, indiferent de varsta, educatie, statut (social, profesional, familial, etc).

Pregatire mea profesionala, pana in acest moment este:

formare profesionala postuniversitara in Psihoterapie Integrativa;

formare in Coaching cognitiv-comportamental;

formare de scurta durata in Hipnoza Ericksoniana si autohipnoza;

formare in Programare Neuro-Lingvistica (NLP);

participare la workshop-uri si conferinte de specialitate (psihologie, dezvoltare personala, educatie, etc.).

De ce am specificat “pana in acest moment”? Pentru ca aceasta este o profesie in care invatam si ne formam continuu, realizand ca, cu ca stim mai mult, cu atat avem mai mult de invatat…si asta este cel mai frumos si mai incurajator lucru!

Plictiseala nu exista iar perfectiunea este o utopie!

Iti doresc sa gasesti lucruri interesante pe blogul meu, iar daca ai nevoie de mai mult te astept la cabinet!

Tel. 0744 639 457